As vrea sa pot fi langa tine mereu, copilul meu. Dar stiu ca asta nu este posibil. As vrea sa te pot apara de toate supararile ce ti-ar putea iesi in cale. As vrea ca nimeni si nimic niciodata sa nu iti umbreasca fericirea. Dar stiu ca asta nu se poate. Si ma doare. Asa ca voi face insa ceea ce pot, ceea ce tine de mine. Voi incerca sa te cresc puternic, ca sa poti trece peste toate cu fruntea sus. Voi incerca sa iti insuflu bunatatea fata de cei din jur, pentru ca tu sa nu treci niciodata nepasator pe langa semenii tai. Voi incerca sa te fac sa vezi ca viata este frumoasa, indiferent de piedici, pentru ca tu sa iti pastrezi sufletul senin si vesel orice s-ar intampla.

Stiu, copilul meu, imi dau seama acum, cand anii au trecut iar tu ai crescut, ca nu esti al meu. Tu esti al lui Dumnezeu. Esti darul Lui, dat mie, pentru ca eu sa te cresc frumos. Pentru ca eu sa te indrum, sa te ajut sa iti gasesti calea. Tu singur. Nu sa decid eu pentru tine. Sper doar ca, indiferent de ce vei alege, sa nu uiti niciodata ca in primul rand sa fii OM. Pastrez in suflet speranta ca vei avea mereu puterea de a fi corect si drept cu cei din jurul tau. Ca vei fi darnic si bun. Sper ca blandetea sa iti insoteasca mereu faptele si vorbele. Ca vei iubi viata si ca te vei bucura de fiecare clipa traita.

Sper, copilul meu, ca tu vei fi mai bun decat am fost eu….

Da, sper asta din tot sufletul. Stiu ca as fi putut sa fiu un parinte mai bun decat am fost. Stiu ca am facut si greseli. Nu exista un manual despre cum sa fii un parinte perfect. Dar vreau sa stii ca daca ar fi existat un astfel de manual, l-as fi invatat din scoarta in scoarta. L-as fi “devorat” pentru ca mi-as fi dorit sa fiu un parinte perfect. Asa cum ai fi meritat.

Imi pare rau daca uneori am fost prea aspra cu tine. Daca te-am iertat uneori mai greu decat ai fi vrut. Si decat ar fi trebuit. Imi pare rau pentru tot, insa vreau sa stii ca te iubesc mai presus de cuvinte. Si asta inca mai inainte ca tu sa vii la mine. Te iubesc din secunda in care am inceput sa ma rog pentru tine. Si sunt fericita ca acum suntem impreuna. Nu stiu pentru cat timp. Insa tot ce stiu este ca voi incerca sa ma bucur cat mai mult de fiecare clipa petrecuta alaturi de tine. Ca voi incerca sa traiesc la intensitate maxima viata alaturi de tine, copilul meu. Iti promit ca nu o sa ma mai supar. Iar atunci cand vei gresi, te voi indruma cu blandete. Pentru ca acesta este rolul meu: sa te indrum, sa te invat. Iar tu sa alegi apoi ceea ce vei considera ca este mai bine pentru tine. Si nu voi mai fi niciodata trista. Nu mai vreau sa risipesc in zadar clipele petrecute alaturi de tine.

Vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de tine…

….si asta pentru ca anii trec atat de repede! Tu cresti, copilul meu, iar eu nu stiu unde au zburat clipele. As vrea uneori sa le pot prinde si sa le aduc inapoi! Imi este dor de tine cand erai micuta. Atunci puteam sa alung mult mai repede supararea din sufletul tau si puteam face ca lacrimile din ochii tai sa dispara intr-o clipa. Acum nu mai pot face asta. Atunci plangeai pentru ca te loveai iar eu stiam cum sa iti alin durerea. Acum plangi pentru ca cei din jur te ranesc….iar eu nu mai stiu cum sa te apar. Nu mai pot face asta. Acum trebuie tu sa gasesti in tine puterea de a nu te lasa ranit. Si puterea ca nici tu, la randul tau, sa nu ranesti pe nimeni.

Imi doresc, copilul meu, sa iei din viata doar ceea ce este bun si frumos. Imi doresc sa nu iti irosesti energia suparandu-te pe cei care incearca sa te raneasca. Tu ridica-te si zbori pentru a-ti atinge visele. Nu lasa pe nimeni sa te opreasca din zborul tau. Fa ceea ce iti place, copil bun, si fii fericit. Bucura-te de fiecare clipa si totul o sa fie bine.

Fii bun, copilul meu. Iar asta iti va aduce in suflet fericire. Sa nu iti faci griji pentru nimic. Te iubesc. Iar iubirea mea te va insoti si calauzi mereu.

Incheiere

Timpul zboara atat de repede! Intr-o clipa, copiii nostri mici, care depindeau de noi, vor creste. Si vor deveni adulti. Depinde de noi, parintii, cum ii “predam” lumii acesteia. Depinde de noi ca ei sa creasca buni, puternici, siguri pe ei. Trebuie sa invatam sa le spunem “nu” atunci cand copiii nostri gresesc. Insa “nu”-ul nostru sa fie unul corect si bland. Sa ii indrumam, nu sa le impunem. Sa ii indrumam cu blandete. Si inainte de toate, sa ii iubim. Indiferent de greselile pe care le fac. Si sa ii iertam. Asa si ei vor avea puterea sa ii ierte pe cei din jur.

Timpul nu sta pe loc….Sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta alaturi de copiii nostri!

Iar daca acest material v-a placut, nu uitati sa ii dati like sau share si catre prietenii vostri. Si nu uitati sa va abonati pentru a nu pierde noutatile de aici, de pe ProSanatateSiNatura.ro.

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: