Calatori prin lumea….imaginatiei

Zilele trecute eram in gara si cazusem asa….pe ganduri, ca sa nu zic in butoiul cu melancolie. Ei uite ca am zis-o totusi. Si am inceput sa ma gandesc cat de mult se aseamana viata noastra cu o calatorie. Da, intr-adevar, s-a mai facut aceasta comparatie de atatea ori, nu sunt eu prima care am avut aceasta sclipire de geniu. Si totusi, acum am simtit cu adevarat ca viata este precum o calatorie, cu tot ce presupune asta.

De cate ori nu am asteptat cate un tren care sa ne duca catre o destinatie necunoscuta, indepartata, dar la care visam de atata timp. Si de cate ori am asteptat zile, luni sau chiar ani fara ca acesta sa apara (asta mi-a venit pentru ca avea trenul intarziere si cam incepusem sa dardari de frig). Iar cand in sfarsit ne-am urcat, de cate ori nu ne-am “pierdut” pe drum in vreo gara micuta in care am coborat nici noi nu mai stim de ce. Si am ramas blocati acolo pana cand am inceput sa credem ca poate de fapt am ajuns la destinatie, ca poate chiar acolo ar fi trebuit sa coboram.

Sau poate ca am realizat ca am gresit, ca poate ar fi trebuit sa ne continuam calatoria, chiar daca uneori trenul mai mergea ca melcul (serios acum, chiar mergea ca melcul, la propriu) sau chiar daca privelistea pe care o vedeam nu ne incanta sufletul. Poate ca trebuia sa mai avem rabdare, sa nu coboram, cine stie ce ne rezerva calatoria, cine stie ce surprize ne asteptau la final.

Din cauza asta se spune ca uneori este mai bine sa risti decat sa te intrebi tot restul vietii “dar oare ce-ar fi fost daca?….”. Da, chiar asa, ce-ar fi fost daca? Poate ca ar fi fost un fiasco total, sau poate ca nu, cine stie? Noi cu siguranta nu, daca vom cobori inainte, daca ne vom “pierde” pe drum. Ori din cauza ca drumul ni se pare a fi prea greu pentru noi, ori din cauza ca poate in garisoara aceea mica am vazut o priveliste care ne-a incantat si care ne-a facut sa uitam de scopul calatoriei noastre.

Da, viata este ca o calatorie. Uneori mai placuta, alteori anosta sau poate chiar urata. Apoi iar placuta. Cunoastem oameni, legam prietenii, ne mai uitam pe geam, ne mai uitam pe niste carti. Si visam cu ochii deschisi “destinatia”, marele final care ne asteapta la capatul calatoriei. Uneori este ceea asteptam, alteori nu. Iar alteori e chiar mai mult decat ne-am fi inchipuit.

Si inca ceva. Mai cred ca pana la urma, mai mult decat scopul, calatoria in sine este mai importanta. Felul in care reusim sa facem fata greutatilor pe care le intampinam, felul in care reusim sa ne pastram coloana vertebrala si modul in care stim sa nu renuntam si sa ne bucuram de calatoria in sine, asta face diferenta si asta conteaza.

Cred ca trebuie sa ne bucuram de orice ocazie, de orice clipa alaturi de cei dragi, de fiecare moment placut al calatoriei noastre prin viata.

Si eu m-am bucurat cand pana la urma trenul a venit, eu m-am urcat si am dat de caldura. Apoi am ajuns la destinatie exact la timp ca sa imi rezolv problemele pentru care ma urnisem (cam greu, recunosc) la drum.

Iar daca va pregatiti (la propriu) pentru o calatorie, cum ar fi de exemplu cu trenul sau poate cu metroul pana la locul de munca, sau doar de o calatorie in lumea imaginatiei, atunci va recomand sa aruncati o privire pe Libris.ro de unde puteti comanda cu un simplu click aici carti interesante. Puteti alege dintre zeci de titluri si dintr-o multitudine de categorii (mai ales ca au reduceri de preturi semnificative la foarte multe produse).

Tot din aceasta categorie, mai puteti citi si „Despre fericire, iubire, armonie”.

Susține blogul, dă articolul mai departe: