In ziua de 29 iunie sunt praznuiti Sfintii Slavitii si intru tot laudatii Apostoli Petru si Pavel. Putem spune ca aceasta este totodata si o zi a prieteniei. O prietenie mai presus de timp si de tot ceea ce este lumesc. Sfintii Apostoli sunt cei care au urmat lui Iisus iar mai apoi au propovaduit cuvantul si invatatura Sa.

De ce sunt praznuiti sfintii Apostoli Petru si Pavel in aceeasi zi?

Sfantul Apostol Petru, desi era frate cu sfantul Apostol Andrei (cel intai-chemat), este praznuit impreuna cu sfantul apostol Pavel, deoarece amandoi au savarsit patimirile pentru Hristos in aceasta zi, 29 iunie. Desi in ani diferiti, amandoi au fost omorati la Roma, din porunca imparatului Nero. Sfantul Petru a murit fiind rastignit cu capul in jos, in anul 64, iar sfantul Pavel a murit decapitat in anul 67. Sfintele lor moaste au fost puse impreuna, chiar daca au murit in ani diferiti. Astfel, sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in aceeasi zi.

Sfantul Apostol Petru

Acesta este cel caruia Domnul nostru Iisus a fagaduit ca-i va da cheile imparatiei cerului. Este cel care a cerut de la Iisus sa-i ingaduie sa umble pe apa. Este Apostolul care s-a invrednicit a fi martor (impreuna cu Iacov si Ioan) la slava Schimbarii la Fata a Domnului.

A infaptuit slavite si multe minuni. A vindecat ologi, a inviat pe fecioara Tavita din morti, a invins pe Simon vrajitorul, vadind semnele si falsele minuni pe care acesta din urma le facea. Si inca alte multe si slavite minuni a facut, intorcand multime de oameni la dreapta credinta.

Sfantul Apostol Pavel

Acesta, la inceput prigonitor de crestini, a venit la credinta cea adevarata prin aratare Dumnezeiasca. Astfel, apropiindu-se de Damasc, dintr-o data a vazut o lumina puternica si a auzit glas care l-a intrebat: “Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?”. Plin de spaima, acesta a intrebat “Cine esti Doamne?”. Iar Domnul i-a raspuns zicandu-i: “Eu sunt Iisus, pe Care tu il prigonesti”.

Si acesta a facut mari si nenumarate minuni: a invins cu vorba si a vadit lucrarile cele viclene ale vrajitorului Elimas, a alungat duhuri rele si multi bolnavi a vindecat, aducand de asemenea multi oameni la dreapta credinta.

O prietenie mai presus de timp

Sfantul Apostol Petru (sau Simon cum se chema inainte de a-l intalni pe Hristos), a fost un om simplu, insa bun si drept totodata. Acesta isi castiga painea cu truda, fiind pescar de meserie. Sfantul Apostol Pavel (Saul a fost numele sau inainte de  a deveni crestin), a fost un om educat si cu o bogata cultura teologica. Din zel pentru invatatura iudaica, mai intai a fost prigonitor de crestini. Prin aratare dumnezeiasca insa, acesta a fost luminat si a venit la credinta cea adevarata, propovaduind apoi invatatura lui Iisus.

Astfel, desi atat de diferiti, sfintii Apostoli Petru si Pavel au simtit aceeasi mare dragoste pentru Hristos, au patimit si au propovaduit aceeasi dreapta invatatura. Si chiar daca si-au dat viata in ani diferiti, sfintele lor moaste au fost puse la un loc iar praznuirea lor se face in aceeasi zi. Si poate ca in aceasta zi ar trebui si noi sa urmam acest frumos exemplu de prietenie. Si sa nu mai lasam diferentele dintre noi sa ne invrajbeasca. Sa ne dezbine. Ar trebui sa trecem peste toate aceste diferente, sa incercam sa nu ne mai suparam si sa-i acceptam pe ceilalti cu bune si cu mai putin bune. Sa incercam asadar sa fim mai buni si mai ingaduiori fata de cei din jurul nostru.

Se spune ca omul nu are nevoie de foarte multe lucruri pentru a fi fericit. De fapt, are nevoie de mult mai putin decat isi imagineaza. “Top zece principii pentru o viata implinita” isi propune sa aduca in atentia noastra, a tuturor, acele lucruri simple de care un om are nevoie pentru a fi mai fericit, mai implinit.

1. Sa uiti, sa ierti, sa mergi mai departe

Dupa cum spunea si Friedrich Nietzsche, “Uitarea si mersul mai departe sunt cea mai mare intelepciune”. Sa te “impiedici” de probleme, sa te complaci in situatii, sa tii minte raul, toate acestea te pot “trage” in jos, aducandu-ti in final nefericirea.

2. Sa iubesti

Cu siguranta iubirea este cel mai complex sentiment, cel mai puternic, in stare sa “mute muntii din loc”.  Iar din iubire izvorasc toate acele lucruri care ne fac viata mai fericita. Iubirea fata de cel de langa noi, fata de natura, de viata in general, ne face sa fim mai fericiti si mai impliniti.

3. Sa-ti doresti sa evoluezi, dar sa fii fericit cu ceea ce ai

Dorinta de a “urca”, de a evolua este ceva firesc. Insa nemultumirea ca stare permanenta, invidia pe ceea ce au altii, sunt precum o caracatita ce invadeaza si macina sufletul.

4. Iarta

Intr-adevar, iertarea aduce alinare in primul rand celui care iarta. Supararea duce catre sentimente grave, precum ura. Aceasta fiind opusul iubirii, inseamna lipsa fericirii. Alungand supararea din suflet, faci loc fericirii si implinirii.

5. Admira creatia lui Dumnezeu

Nu trece nepasator pe langa un copac inflorit, nu uita sa privesti apusul / rasaritul. Dupa ploaie, cauta pe cer cu privirea curcubeul. De multe ori mergem pe drum atat de adanciti in problemele noastre zilnice, incat nu mai constientizam lucrurile frumoase ce ne inconjoara. Vedem fara sa mai privim.

6. Fa ceea ce iti place, urmeaza-ti visele

Sa nu te complaci in situatii “caldute”, sa iti intinzi aripile si sa zbori catre ceea ce iti doresti, catre ceea ce te face fericit. Poate ca par doar vorbe. Dar stiti cum se spune, de la vorba la fapta nu este decat un pas. Inceputul este greu. Teama de esec. Odata infranta aceasta teama, totul devine mai usor.

7. Nu fa rau nimanui

Este o vorba inteleapta care spune “daca nu poti sa faci bine, atunci macar nu fa rau”. Doar cel care incearca sa-si atinga visele fara sa faca rau nimanui, acela este fericit. O constiinta “incarcata” nu iti poate aduce niciodata fericirea.

8. Ofera

Tot o vorba inteleapta spune ca “mai fericit este cel ce ofera decat cel ce primeste”. Si cred ca asa este. Bucuria din ochii celui caruia ii oferi ceva (material sau nu, precum un zambet, o imbratisare sau o incurajare), te va face mult mai fericit decat atunci cand primesti ceva.

9. Evadeaza din cotidian

Macar din cand in cand evadeaza din cotidian, fa mici excursii, admira natura, incarca-ti bateriile (vezi si “Cele mai rapide zece metode pentru a evita stresul”).

10. Incearca sa faci cat mai des aceste trei lucruri: asculta-i mai mult pe cei din jur, zambeste mai mult, nu vorbi pe nimeni de rau.

Este dovedit faptul ca zambetul (ca si imbratisarile) au puteri curative. Aproape magice as spune (vezi si “Cum sa cresti eficient concentrarea si atentia”). Ne dau energie, ne “hranesc” pozitiv, ne fac fericiti. Iar energia pe care o consumam atunci cand vorbim de rau pe cineva, sa o utilizam mai bine in folosul nostru.

Cred ca aceste cuvinte, cand inveti sa reprosezi, uiti sa iubesti, reprezinta un adevar invatat pe propria piele. Un adevar pe care l-am constientizat, mi l-am asumat si am inceput sa nu mai reprosez. Am inceput sa ma uit la propriile defecte inainte sa judec pe altii. Iubirea exista in noi oricum, insa intre iubire si semenii nostri se ridica bariere, chiar ziduri la un moment dat.

Ziduri care ne fac sa zambim tot mai rar, sa nu mai simtim bucurie si fericire. Cel putin nu o fericire reala, venita din suflet. Asa cum simteam atunci cand eram copii. De cate ori nu am zambit sau chiar am ras, dar nu din suflet. Nu din fiecare fibra a fiintei noastre. Am uitat fericirea pe care o simteam atunci cand eram copii in fata unor lucruri marunte.

Cand invatam sa reprosam?

Nu stiu. Probabil ca acest lucru se invata de la o varsta atat de frageda, incat nici nu ne mai aducem aminte momentul exact. Acel moment cand incepem sa ne credem mai buni decat cei din jur. Acel moment cand incepem sa aratam cu degetul si sa invinuim pe oricine, numai pe noi nu.

Eu una nu mai imi aduc aminte momentul in care am inceput sa ma transform in judecator. Chiar daca de cele mai multe ori, poate judecam in sinea mea. Dar asta nu schimba cu nimic situatia.  Iar aceste lucruri conduc la o racire a relatiilor fata de semenii nostri. Atat fata de cei mai apropiati noua, familia, cat si fata de prieteni, colegi, fata de oameni pe care ii cunoastem sau pe care nu ii cunoastem.

Invatam sa ne afundam intr-o lume a noastra, ne bagam adanc cu ochii si mintea in ecranul telefonului si uitam sa ne mai uitam la cel de langa noi. Nu mai zambim celorlalti, in schimb criticam tot mai mult. Si tot mai vehement. Cum cineva nu este de acord cu noi, il criticam. Cum altii nu sunt de acord cu noi, ne critica. Sau mai rau, ne jignesc. Si noi, probabil, vom face la fel. Ca sa nu ramanem mai prejos.

Exersarea iubirii

Exersarea iubirii este probabil unica solutie. Sa reinvatam sa iubim. Sincer, cu tot sufletul. Sa incercam sa nu mai reprosam tot timpul celor din jurul nostru. Chiar daca cei din jur gresesc, sa invatam sa lasam de la noi. Sa nu mai pedepsim, sa nu mai criticam. Sa incercam asta incepand cu cei mai apropiati noua. Cu persoanele la care tinem cel mai mult: copii, frati, surori, prieteni.

Sa incepem prin a asculta mai mult, prin a incerca sa ne punem in locul celui de langa noi. Adica sa devenim mai empatici. Sa incercam sa ne imaginam (sau sa ne amintim) ce simte copilul nostru atunci cand ridicam vocea la el si il pedepsim. Sa incercam sa ne imaginam cum se simte prietenul nostru atunci cand ii criticam actiunile.

Sa daruim…

Si apoi sa incercam sa daruim zambete. Sa incercam sa exersam calmitatea. Nu o sa ne reuseasca mereu. Eu una nu reusesc sa raman mereu calma. Insa asta nu trebuie sa ne opreasca. Si nu in ultimul rand, sa incercm sa vedem partea plina a paharului. Sa incercam sa fim mai increzatori. Viata este un lung sir de incercari. Uneori chiar foarte grele. Conteaza insa cum reusim sa le facem fata si cum iesim la capatul lor: istoviti, impovarati si plini de resentimente, sau drepti, senini, cu sufletul curat.

Daca macar cativa dintre cei care vor citi aceste randuri, vor simti ca mine si vor incerca sa iasa invingatori din lupta cu incercarile vietii si daca nu vor tine seama de rautatile celor din jur, atunci inseamna ca mi-am atins scopul. Si inseamna ca nu am scris degeaba aceste randuri. Iar daca v-a placut materialul de fata, nu uitati sa ii dati un share si de asemenea, nu uitati sa va abonati pentru a nu pierde articolele de aici, de pe ProSanatateSiNatura.ro.

Tot din aceasta categorie mai puteti citi si “As vrea sa pot fi langa tine mereu, copilul meu”, “Cand dai vointa, castigi putere”, “De ce sunt oamenii…oameni?”, “Calatori prin lumea imaginatiei”, “Despre fericire, iubire, armonie”.

Cred ca aveam cam 13-14 ani atunci cand am citit undeva, intr-o carte (nu mai imi amintesc acum unde anume) aceste vorbe: “iei vointa, dai putere”. Dar stiu ca aceste cuvinte, aparent simple, au avut un impact puternic asupra mea. Desi eram inca un copil si poate ca nu am inteles pe deplin atunci insemnatatea lor. Dar mi-au placut mult. Atat de mult, incat nu le-am uitat nici acum, cand ma indrept cu pasi rapizi catre 40 de anisori.

Cumva mi-au “clatinat” lumea. M-au facut sa realizez atunci ca adevarata putere nu sta in forta fizica, ci sta in faptele noastre. Sta in suflet, in cuget si in vorbe. Da, vorbele au un impact uimitor asupra celor care le asculta. Asta daca stim ce sa spunem, cand sa spunem si cum sa spunem.

Este intr-adevar foarte greu sa iti amintesti aceste vorbe atunci cand la munca o gramada mare de provocari si probleme asteapta sa fie rezolvate, atunci cand ti-ai dori sa mai ai vreo doua perechi de maini si macar inca vreo doua creiere ca sa poti sa termini mai repede treaba. Nu de alta, dar iarasi copilul tau va fi ultimul din gradinita iar educatoarea se va uita putin dintr-o parte ca iar ai intarziat. Este greu sa ti le amintesti atunci cand te invarti de vreo zece minute si tot nu ai gasit un loc de parcare. Sau atunci cand din nou, pentru a mia oara trebuie sa strangi hainele de prin casa si sa le pui tot tu la spalat.

Vointa se poate educa

Provocarile sunt multe si este foarte greu ca in anumite situatii sa ramai calm. Si totusi, se poate. Cum? Prin educatie. Da, si vointa se poate educa. Caracterul se poate modela. Si spun asta din proprie experienta. Nu zic ca sunt cea mai calma persoana si gata, sunt vesnic zen si ca nu ma mai enervez niciodata. Nici vorba. Spun ca desi sunt o fire impulsiva si ca ma “aprind” repede (si tot repede imi trece), totusi am reusit ca prin autocontrol, sa imi pastrez calmul. Cu alte cuvinte, am dat vointa. Iar in acel moment, m-am simtit intr-adevar mai puternica. Si mai fericita. Mult mai fericita decat daca as fi raspuns provocarii respective.

Desigur, mai sunt momente cand rabufnesc. Dar imi aduc apoi aminte de momentele cand am reusit sa nu ma enervez. Cat de puternica m-am simtit. Si cat de fericita. Si atunci imi impun sa zambesc si sa spun ceva dragut. Daca pot, daca nu, macar sa tac si sa renunt la replica acida pe care tocmai voiam sa o spun ca sa ma racoresc. Am observat insa ceva: replicile “acide” nu ma racoresc si nu imi ofera satisfactie sufleteasca. Dimpotriva.

Replicile  “acide” nu calmeaza

Replicile “acide” spuse ca sa ne calmam, nu ne calmeaza. Ele ne induc sentimente negative care ne fac nefericiti. Incercati sa raspundeti cu un zambet sau o gluma cuiva care va provoaca la cearta. Va veti simti liberi si fericiti. Si mai puternici.

Incercati asta incepand chiar cu cei de langa voi. Sot/sotie, copii, prieteni. Cel mic va supara? Incercati sa nu mai ridicati tonul. Schimbati atitudinea. Tonul ridicat nu va schimba nimic oricum. Poate ca blandetea si zambetul cald in locul privirii taioase vor fi mai de folos. Si noua ne-ar place sa ni se raspunda cu blandete atunci cand gresim. Si copiii vor asta.

Daca veti considera adevarate aceste randuri si daca vreti ca impreuna sa schimbam macar putin in bine lucrurile, atunci nu uitati sa dati share si catre prietenii vostri.

Fie ca Anul Nou sa ne gaseasca pe toti mai calmi, mai puternici si mai veseli! Va doresc tuturor sanatate, fercire si impliniri.

Va astept si in anul ce vine cu noi concursuri si articole scrise din suflet pentru voi, cititorii acestui blog.