Sunt la munca, este deja tarziu si mai am o multime de treburi de rezolvat (va suna cunoscut, nu?). Ma uit la ceas, oare ce face printesa mea? Sa o sun sau sa mai astept putin? Dar nu imi inchei bine gandul ca aud telefonul personal sunand. Ea este. Ma reped sa raspund si inainte sa apuc macar sa intreb “Ce faci, esti bine?” o aud pe ea, pe fetita mea de numai sase anisori spunand cu glasul ei suav (dar usor panicat): “Mami, trebuie sa iti spun un adevar”. Oh nu, oare ce s-a mai intamplat de data asta? Imi pastrez calmul si o intreb despre ce este vorba.

-Bine, iti spun, dar mai intai promite-mi ca nu te superi.

-Totusi, mai intai spune-mi ce s-a intamplat, insist eu.

-Ooooof, bine…. Dar nu te superi? Mai intai spune-mi ca ma ierti. Ma ierti?

Si cum as putea sa nu o iert? Cum as putea sa raman indiferenta cand imi picura in auz si in suflet vocea ei suava care ma intreaba cu atata speranta in glas “Dar ma ierti? Te rog sa nu fii suparata pe mine!”.

De ce ne mint copiii?

De ce ne mint copiii? Ne mint din aceleasi motive pentru care si noi, adultii, mintim. Minciuna ne poate scapa de o anumita vina si de anumite consecinte neplacute, cu o mica minciuna (sau poate chiar una ceva mai gogonata) si bine plasata putem intoarce o anumita situatie in favoarea noastra, cu minciuna putem iesi “cu fata curata” din anumite situatii jenante, etc.

Cam acestea sunt motivele pentru care si juniorii nostri ne mai mint uneori (sau poate chiar ceva mai des). Ca sa scape nepedepsiti si ca sa nu fie certati, de rusine, de teama de a nu ne dezamagi, etc. Psihologii sunt de parere ca un copil care minte a fost certat (sau poate chiar pedepsit) in mod exagerat pentru o fapta marturisita. Concluzia care se naste logic in ratiunea lor, este sa nu mai spuna adevarul.

Minciuna pentru copii este de multe ori o reactie de aparare instinctiva, mai ales in cazul copiilor mici de pana la sase ani. Dupa aceasta varsta, copilul are capacitatea de a distinge foarte clar diferenta dintre adevar si minciuna. Si cum copiii vor pe de o parte sa scape nepedepsiti si necertati (logic, nu?) si pe de alta parte vor sa simta ca suntem mandri de ei si ca nu ne dezamagesc (aud de la fata mea mai mare de cel putin 4-5 ori pe zi intrebarea “mami, esti suparata?”), atunci cei mici incep sa minta.

Cum ii putem determina sa ne spuna adevarul?

Un copil care minte este un copil istet, sunt de parere psihologii si este logic, dar probabil ca asta nu va incalzeste prea mult, nu? Ei bine, cum putem atunci sa ii determinam sa spuna adevarul? Si daca pana acum abordarea noastra, ca parinti, a fost una poate nu chiar corecta, este oare prea tarziu acum? Nu, nicidecum.

Cercetarile au aratat ce varsta critica privind minciunile este undeva dupa 10-11 ani, acum tentatia de a minti este foarte mare, insa indiferent de varsta copilului, avem puterea sa ii castigam de partea noastra. Citeam undeva odata ca daca anumite rezultate in educatia copilului nostru nu ne multumesc, inseamna ca strategia noastra in aceasta privinta nu este una corecta. Iar schimband abordarea, schimbam si rezultatele. Nu mai stiu cum se numea cartea, dar mi s-a parut super ideea si recunosc ca am pus-o in aplicare si eu.

Tipetele, amenintarile sau si mai rau, pedeapsa fizica, nu imbunatatesc deloc o anumita situatie. Cine a spus ca meseria de a fi parinte este cea mai grea dintre toate, mare dreptate a avut. De aceea, oricat de greu ar fi, schimbati abordarea, incurajati-va copilul sa va vada ca pe niste prieteni, astfel:

  • Incurajati-i sa spuna adevarul asigurandu-i ca nu ii veti certa, ceva de genul: “uite, daca te gandesti sa imi spui ce s-a intamplat, promit ca nu te cert, doar te voi sfatui cum sa procedezi alta data”, sau “daca voi afla de la tine adevarul si nu de la altcineva, voi fi foarte fericita si nu te voi certa, promit”.
  • Faceti jocuri de imaginatie, cum ar fi: “uite, hai sa ne imaginam ca eu nu sunt mama ta, ci sunt prietenul/prietena ta; ai vrea sa imi spui ce ai pe suflet? Mi-ar place sa te ajut daca vrei”.
  • Dati-le spatiu si timp sa spuna adevarul. Nu folositi fraze de genul “spune-mi ce s-a intamplat acum!”, pentru ca oricum nu dau rezultate, ci incercati abordari cum ar fi “poti sa nu imi spui chiar acum ce s-a intamplat, poti sa mergi si sa te gandesti putin si cand crezi ca vrei sa imi spui adevarul, te voi asculta si ajuta. Eu sunt alaturi de tine orice ar fi, te iubesc!”.
  • Pastrati-va calmul, oricat de greu v-ar fi, iar daca simtiti ca sunteti pe punctul de a “exploda”, spuneti-i cat de calm puteti sa va lase putin singura pentru ca acum sunteti putin suparata si ca aveti nevoie de cateva minute de gandire. Folositi acest timp ca sa va calmati si apoi mergeti si vorbiti.
  • Niciodata, oricat de mult credeti ca aveti dreptate, nu ii certati fara sa ii intrebati mai intai de ce au facut un anumit lucru. Oferiti-le sansa de a va spune ce au gandit si simtit in acel moment. Eu abia acum, dupa cativa ani buni, aflu ce a fost in mintea fetitei mele cand facea anumite boacane atunci cand era mica. Si poate ca daca as fi stiut atunci acele lucruri, nu o mai certam.
  • Schimba abordarea si fa-l sa se simta in siguranta cu tine, nu ridica vocea si nu il critica, indiferent de context asigura-l de iubirea ta, nu il face sa se simta jenat pentru ce a facut si incercati sa gasiti impreuna solutii.
  • In anumite situatii mai “nevinovate” si cand minciuna nu este una “gogonata”, fiti complicele copilului vostru, astfel il veti castiga de partea voastra.

Daca mai aveti si alte idei privind “combaterea” micilor si marilor minciuni, nu ezitati sa mi le impartasiti in sectiunea “comentarii”, pentru a incerca impreuna sa fim parinti din ce in ce mai buni. Nu sunt perfecta si am facut multe greseli, dar incerc sa fiu un parinte mai bun cu fiecare greseala facuta.

Daca v-a placut acest articol, atunci nu uitati sa dati un share catre prietenii vostri si sa va abonati si pentru alte articole utile si placute.

S-ar putea sa va intereseze si “Ce greseli am promis ca nu vom face ca parinti” sau “Cum sa consolidam legatura parinte-copil”.

Iar daca doriti un loc de unde sa achizitionati carti (si nu numai) la super-oferte, puteti intra pe Libris.ro (puteti comanda produse si cu un simplu click aici).

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: