“Distantare sociala” este o expresie pe care o auzim foarte des in ultimul timp. Si stim foarte bine ce presupune. Din pacate insa, distantarea sociala exista intre oameni cu mult timp inainte ca un virus sa apara si sa ne schimbe vietile. O altfel de distantare insa. Una cu mult mai rea decat cea de acum. Si cred ca stim cu totii la ce ma refer….

….varstnici sau femei insarcinate care stau in picioare in mijloace de transport, in timp ce tineri stau pe scaune cu ochii in ecranele telefoanelor;
….femei agresate pe strada, verbal sau chiar fizic si nimeni care sa intervina;
….oameni nervosi care stau la rand la bancomat/farmacie/etc si adresandu-si injurii unii altora pe motiv de “baaai, n-auzi, ce te bagi in fata ca nesimtitu’!”, si nu numai;
….copii nedoriti, abandonati, agresati;
….soti vorbindu-si doar strictul necesar dar care isi gasesc o “bucurie” trecatoare in a “butona” telefonul stand unul langa altul;
….copii, batrani si oameni de toate categoriile aflati in boala, in saracie sau alte suferinte…si oameni trecand nepasatori pe langa toate acestea;
….grupuri de copii si tineri, stand unii langa altii dar necomunicand decat prin intermediul telefoanelor…..

Iar exemplele cu siguranta ca ar mai putea continua.

Nu ar mai exista nici foamete, nici singuratate, daca cealalta “distantare sociala” si nu cea de acum, nu ar mai exista. Daca cei care au, ar intinde o mana de ajutor celor care nu au. Daca cei care nu sunt singuri, ar “rupe” din timpul lor si l-ar oferi celor singuri. Daca cei care se bucura si sunt fericiti ar spune o vorba buna, de incurajare celor care sunt tristi.

Daca i-am invata pe copiii nostri sa comunice mai mult, daca nu am mai permite ca tehnologia sa devina cea mai importanta bucurie a lor.

Daca le-am oferi alternative. Insa suntem prea grabiti sa ii invatam si alte metode de a-si petrece timpul liber. Si in goana noastra dupa nimic la urma-urmei si totodata din dorinta noastra  de a-i face fericiti, le oferim mult prea usor, mult prea mult si din pacate, mult prea devreme, tehnologia….telefon/tableta/TV/….

Cred insa ca lucrurile s-ar putea schimba. Cum? Incercand noi sa fim mai buni, sa comunicam mai mult unii cu altii, sa ii ajutam mai mult pe cei din jur. Si poate daca am incerca sa petrecem mai mult timp cu ei, copiii nostri….

Daca i-am asculta mai mult in loc sa le reprosam

Distantarea sociala de astazi este una care ar trebui sa ne aduca mai mult impreuna, una care ar trebui ca sufleteste sa ne uneasca mai mult. Este o distantare din care ar trebui sa invatam ceva.

Daca pana acum oamenii ajunsesera sa treaca prea putin pragul bisericilor, astazi nici nu mai au voie sa faca acest lucru. Daca pana acum oamenii nu isi mai doreau si oricum nu mai aveau timp sa se intalneasca, sa se imbratiseze mai mult, astazi nu mai au voie.

Poate ca acum, cand bisericile sunt inchise, ne vom dori din suflet sa ne intoarcem mai mult cu fata catre Dumnezeu. Poate ca acum, cand nu mai avem voie sa ne intalnim, vom invata din asta sa ne ascultam mai mult. Si sa ne iertam mai repede unii pe altii.

Poate ca vom intelege ca exista o distantare sociala mai grea decat cea de acum. Mai dureroasa si mai nemiloasa.

Si as vrea sa inchei cu doua dintre sfaturile parintelui Cleopa, sfaturi pe care daca le-am intelege si le-am urma, cu siguranta ca lumea ar deveni un loc mai bun…

“Nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii.”

“Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.”

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: