Ce este fericirea? Nu am pretentia ca detin adevarul absolut si ca voi raspunde la aceasta intrebare in cele ce urmeaza deoarece oameni mult mai cititi si mai intelepti decat mine au umplut pagini intregi deja despre acest subiect. Pot insa sa vorbesc din punctul meu de vedere despre fericire, iubire, armonie, pot sa spun cum vad eu drumul catre aceste sentimente si implinirea lor.

Ce este fericirea?

Deci, ce cred eu ca este fericirea. Cu siguranta este acel ceva catre care tindem cu totii intr-un fel sau altul deoarece cu totii ne-am dori sa fim fericiti. Pentru mine, acest sentiment este chemarea catre perfectiune, este dorinta de a umple un gol permanent din sufletul nostru, un gol pe care de multe ori nici macar nu il mai constientizam. Probabil ca de multe ori ati simtit ca sunteti nemultumiti pentru lucruri marunte sau poate chiar fara motiv, sau v-ati simtit “apasati” sau “obositi” sufleteste, sau ca vreti “ceva” dar fara sa stiti exact ce anume.

Acest “ceva” este exact acel dor pentru perfectiune si de cate ori gasim lucruri care sa “umple” macar cat de putin vidul din sufletul nostru, atunci, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta ne simtim fericiti. Suntem fericiti atunci cand iubim, atunci cand ne implinim un vis sau o dorinta, fiecare zambet al copilului nostru si fiecare “te iubesc” venit din partea lor ne face fericiti.

Sau probabil ca vi s-a intamplat sa vedeti o priveliste care sa va incante sufletul, un rasarit sau un apus, sau sa mergeti la munte si sa vedeti acolo maretia naturii, sau poate ati ascultat linistea marii in zorii zilei, atunci cu siguranta ati simtit o altfel de fericire, una care v-a adus mai aproape de Dumnezeu si de creatia Sa, atunci ati simtit macar pentru putin timp ca uitati de griji, de apasari si macar pentru putin timp v-ati simtit fericiti.

Sufletul nostru recunoaste si vibreaza la frumos, el este”construit” in asa fel incat sa iubeasca lucrurile frumoase, nu pe cele urate, sa iubeasca culorile si lumina, nu cenusiul si intunericul, ochii nostrii cauta spre inaltimea cerului, nu spre adancimea pamantului, suntem creati pentru a iubi sa fim liberi si nu constransi, pentru a tanji dupa zborul pasarilor si nu dupa taraitul reptilelor, avem inscris in sufletul nostru dragostea pentru bine si adevar, pentru pace si iubire.

Cum putem gasi fericirea?

Eu cred ca adevarata fericire vine din lucrurile mici dar marete totodata pot spune. Mergand pe principiul ca “mai fericit este cel ce ofera decat cel ce primeste”, pot spune ca fericirea o simtim atunci cand facem pe cineva trist sa zambeasca, atunci cand spunem o vorba buna, venita din suflet, atunci cand facem o fapta buna care a adus fericire in sufletul cuiva.

Din pacate insa traim intr-o societate in care aceste valori se regasesc parca tot mai rar, uitam parca tot mai mult sa fim buni si altruisti si devenim mai egoisti si mai “inchisi” in noi, ne indepartam de traditii pentru a “imbratisa” in schimb tot ce este nou si modern. “Uitam” sau ne este prea greu sa mai mergem la biserica pentru ca “oricum, eu am credinta mea in suflet, de ce as avea eu nevoie sa mai merg la biserica?”. Personal cred ca folosind astfel de replici si gandind in acest fel facem o mare greseala.

Din pacate am inceput sa apelam tot mai des pentru diverse probleme din viata noastra la oricare dintre metodele “moderne” aparute, uitatand ca adevarata vindecare a sufletului si raspunsul la problemele noastre, precum si linistea sufleteasca adevarata le putem gasi mergand la biserica si ascultand acolo cuvantul lui Dumnezeu.

Sa nu fiu inteleasa gresit, nu am nimic cu toate aceste metode moderne, ar insemna sa fiu ipocrita sa spun ca le resping si ca nu recunosc utilitatea lor. Sunt persoane care au o nevoie reala de sedinte la psiholog de exemplu, sau de calmante, etc. Insa ceea ce vreau sa spun este ca nu ar trebui sa uitam sa mergem la biserica, locul de unde ne intoarcem mai linistiti, mai impacati cu cei din jur si cu noi insine.

Cred ca pentru a avea in viitor o societate sanatoasa din toate punctele de vedere ar trebui sa nu uitam de invataturile pe care le primim in sfanta biserica prin intermediul preotilor. Sunt invataturi bune, sanatoase, invataturi care ideamna la iubire unii fata de altii, la corectitudine, la adevar, care ne cheama sa urmam toate valorile morale de care o societate are atata nevoie. Ce frumos ar fi daca fiecare din noi am urma aceste invataturi, atunci lumea cu siguranta ar arata altfel.

Sa incercam deci sa insuflam iubirea pentru Dumnezeu si pentru biserica in sufletul copiilor nostri pentru ca nu este nimic rau in asta, nu este “sminteala” cum afirma unii, din contra, sminteala cred ca este sa ii privam de aceste valori bune, adevarate si care nu au ce rau sa aduca in sufletele lor.

Cred ca pentru a fi fericiti si pentru a avea un viitor cat mai bun atat noi, ca indivizi, cat si ca societate, avem nevoie sa ne impacam cu noi insine si cu Dumnezeu, sa incercam sa fim mai buni si mai ingaduitori unii cu altii si atunci cu siguranta vom simti mai des in sufletul nostru sentimente precum fericire, iubire, armonie.

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: