Doua saptamani lungi….

Iata ca au trecut aproximativ doua saptamani de cand nu am mai scris nimic in paginile blogului. Doua saptamani in care am deschis de mai multe ori laptopul doar pentru a-l inchide apoi la loc. Si pentru ca doua saptamani inseamna destul de mult in conditiile in care obisnuiam sa postez aproape zilnic, ma simt datoare fata de voi, dragi cititori ai blogului, sa va spun de ce aceasta “pauza”.

Ei bine nu, subiectele nu s-au epuizat si nici placerea mea de a scrie nu s-a diminuat. Din pacate insa, de-a lungul vietii, se intampla sa pierdem persoane dragi noua. Si aceasta durere am simtit-o si eu in aceste doua saptamani. Se spune ca timpul vindeca orice rana….si probabil ca asa este. Nu stiu inca. Tot ce stiu insa cu siguranta, este ca nimic nu va mai fi la fel.

Si mai stiu ca nu trebuie sa lasam durerea sa ne distruga….cred ca persoanele care pleaca din aceasta viata si-ar dori ca noi, cei care am ramas, sa continuam sa ne bucuram de fiecare clipa, sa incercam sa fim cat mai buni si sa traim cat mai frumos.

Si asta voi incerca si eu sa fac, iubitul meu frate. Desi ma doare ca maine, de ziua ta, nu iti voi mai putea spune ca in fiecare an “la multi ani”, totusi voi incerca sa trec peste golul pe care il simt, voi incerca sa imi adun bucatelele de suflet si voi merge mai departe. Voi aprecia viata si fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi. Te iubesc si vei ramane vesnic in sufletul meu si in sufletele tuturor celor care te-au cunoscut.

Si stiu ca intr-o zi, atunci cand Dumnezeu va vrea, ne vom reintalni….Zbor lin catre cer iti doresc!

Susține blogul, dă articolul mai departe: