“O tara nu infloreste din parlament, nici din guvern, infloreste din straduinta si din constiinta fiecarui individ in parte”, spunea foarte frumos parintele Iustin Parvu. Intelepte si adevarate vorbe. Si nu, acest articol nu se vrea a fi unul politic. Nu politica este specificul acestui blog, asa ca voi lasa asta pe seama celor care se pricep mult mai bine decat mine la acest subiect.

Acest mic articol, ca sa il numesc asa, nu este despre unde am pus stampila eu. Sau tu. Ci este despre ce vom face de acum in colo. Mi-as dori ca acest moment sa reprezinte ceva mai mult. As vrea ca acesta sa fie momentul unei schimbari in sufletul si in constiinta fiecaruia dintre noi. Pentru ca, asa cum spuneam la inceput…

…“o tara infloreste din straduinta si constiinta fiecarui individ”

Asadar, conteaza mai putin in dreptul carui nume sau partid am pus stampila. Conteaza insa foarte mult sa se schimbe ceva in constiinta noastra. Sa incercam sa fim noi puterea exemplului. Sa nu asteptam sa se schimbe cel de langa noi. Ci sa incercam sa fim noi mai buni. Sa facem ceea ce este corect si bun. Incepand de la acea hartie / ambalaj / rest de tigara aruncate aiurea pe jos (eventual pe geamul masinii in mers). Continuand cu ceea ce spunem sau facem. Cu a nu ne mai arunca injurii unii altora, de a nu mai raspunde cu aceeasi moneda, cu a nu ne mai da in cap. Si nu ma refer doar la sensul propriu, ci si la cel figurat. Ca asta facem la fiecare pas.

Si mai ales, sa fim un bun exemplu pentru copiii nostri.

Sa fim atenti la ceea ce ii invatam, cum le vorbim sau cum vorbim cu alti oameni in fata lor. Copiii sunt mici onglinzi ai adultilor din jurul lor. Trebuie sa ii invatam valorile morale bune, frumoase: adevarul, corectitudinea, respectul, etc. Da, stiu in ce fel de lume traim. Insa cred ca se poate. Vreau sa cred ca se poate. Trebuie sa se poata. Pentru ca altfel este grav. Sa ii invatam sa vada frumosul din jurul lor. Ce sadim in sufletele lor, aceea vom culege.

Si nu in ultimul rand, sa luam atitudine. Sa nu mai inchidem ochii la ceea ce vedem in neregula in jurul nostru. Sa nu ne facem ca nu vedem atunci cand o persoana fara aparare de langa noi este agresata verbal sau fizic. Si din pacate asta se intampla destul de des. Sa incercam sa uitam de “micile atentii” si altele asemenea.

Ca o concluzie…

….Marea schimbare pe care o dorim cu totii nu se va intampla peste noapte, ci in ani de zile. Dar ea trebuie sa inceapa acum. De noi depinde sa fim corecti, sa fim puterea exemplului si mai ales sa fim uniti. Si sa ne respectam reciproc, chiar daca avem viziuni si opinii diferite.

 

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: