Stiti cum se spune, cea mai puternica arma a omului este cuvantul. Cuvintele dor mai mult decat o palma. Si lasa rani adanci in suflet care, din pacate, se vindeca mult mai greu decat trupul. Si tot din pacate, cicatricile, mai mult sau mai putin vizibile, exista acolo, undeva, pentru totdeauna. De ce am ales sa vorbesc despre acest subiect? Pentru ca din pacate am observat ca avem aceasta tendinta sa punem porecle. Si asta de la cele mai fragede varste, inca din copilarie. Si tot din pacate, adultii trateaza de multe ori cu superficialitate acest subiect. Iar poreclele au un impact puternic, mai ales asupra copiilor.

Copiii sunt precum un aluat usor de modelat

Din pacate nu “rupem” suficient timp pentru a explica copiilor nostri cat de mult rau fac altora aceste porecle. Am auzit de multe ori copii razand de altii (“esti urat”, “ti s-au vazut chilotii, hahaha”). Si adulti in jur care parca aveau dopuri in urechi. Copiii sunt precum un aluat usor de modelat. Depinde de noi cum ii “modelam”, ce ii invatam. Suntem inconjurati si asaltati din toate partile (mai ales prin mass media) de imagini si stiri negative. De violenta, de ura, de superficialitate, de prostie, etc, etc. Cred ca trebuie sa avem mare grija la ceea ce vad copiii nostri. La ceea ce asculta. Si cum nu putem sa ii crestem sub un clopot de sticla, trebuie sa le explicam de cate ori putem ce este bine si ce nu. Si ce impact pot avea vorbele asupra celorlalti (citeste si „Spuneti NU etichetelor si prejudecatilor„).

“Au venit gunoierii!”

“Au venit gunoierii”, a spus la un moment dat un copil cand a vazut masina de la serviciul de salubrizare. Ar trebui invatati ca acesti “gunoieri” sunt oameni care muncesc din greu, care fac o meserie, care nu fura si nu dau in cap.

Sau am auzit copii razand de un altul pentru ca in ziua respectiva, acesta luase o nota mica la scoala. Ar trebui invatati ca acel copil deja sufera. Ca il ranesc daca rad de el.

Copiii sunt naivi si inocenti. Si ar trebui sa avem grija sa ramana astfel pentru cat mai mult timp.

Cu siguranta ca nu sunt si nici nu am fost vreodata perfecta. Insa stiu ca dintotdeauna, cel mai mult m-a durut nedreptatea. Cel mai mult m-a durut sa vad persoane (sau fiinte, caini, pisici, etc) suferind din pricina altora.

Dar ca sa ma reintorc la subiect: vorbele dor. Poreclele dor. Sa acordam mai multa atentie acestui aspect. Sa nu ne complacem si sa nu trecem nepasatori atunci cand vedem o nedreptate.

Poreclele si impactul lor asupra copiilor

Vorbele acestea care sunt menite a rani, a eticheta intr-un mod negativ pe altii, pot avea un impact devastator mai ales asupra unor copii mai sensibili. Specialistii sunt de acord ca acestia fie se pot inchide in ei (ceea ce se intampla in cele mai multe dintre cazuri), fie pot deveni agresivi la randul lor, incercand sa isi “reverse” sentimentul de nedreptate asupra altora mai slabi decat ei. La maturitate, aceste persoane pot dezvolta comportamente negative, de nesiguranta, de timiditate crescuta, etc.

“De ce judeci?…

…ai stat in scaunul lui Dumnezeu ca sa judeci?” Aceste vorbe pe care le-am citit nu de mult ar trebui sa ni le aducem aminte mai des. Nu cred ca avem noi dreptul sa ii judecam pe altii. Sa ii etichetam. Sa ne consideram mai buni si superiori. Asta ar trebui sa constientizam noi, adultii, si asta ar trebui sa ii invatam si pe copiii nostri.

Si pentru ca iarna isi face frumusel bagajele(cel putin calendaristic), va doresc o primavara frumoasa si senina si de asemenea cu pace si zambet in suflet.

 

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: