Mai sunt doar cateva zile pana cand vom putea spune din nou “vacanta, dulce vacanta!”. In sfarsit vom uita de ceasul desteptator si de hai-mai-repede-ca-iar-intarzii-la-scoala-!. In schimb vom merge cat mai des in parc. Noi cel putin asa ne-am propus: dupa-amiaza role, biciclete si ce altceva mai gasim la indemana si via parc. Fratilor, va spun, abia astept! Mi-a fost dor de zilele insorite, de plimbari si aer liber. Daaar, mi-am mai propus ceva. Sa renunt la stai-cuminte-nu-ai-voie. Asadar, pro sau contra interdictiilor in educatia copiilor? Ce sa alegem?

„Stai-cuminte-nu-ai-voie” dauneaza, parerea mea…

“Nu ai voie acolo, jos ca te murdaresti”, “Mai copile, nu mai alerga asa ca o sa cazi”, “Ai vazut, ai cazut, eu ce ti-am zis sa stai cuminte!”, “Maria, ai grija mama la scari, mai incet” (asta am fost eu) si muuulte alte fraze asemenea am auzit de cate ori am mers in parc impreuna cu fetele. Si stand eu asa si contempland si supraveghind-o pe cea mica (cea mare “fugea” cu rolele), am avut o revelatie: prea multe “nu-uri”. Si de multe ori nici nu mai constientizam acest fapt.

“Nu alerga ca transpiri, nu te murdari, nu te catara, nu te da pe tobogan ca e murdar, nu calca iarba, nu trece prin balta, nu fa asa, etc”. Da, recunosc, de multe ori am cazut si eu in pacatul “nu-urilor”, desi nu ma consider genul de mama super-protectoare. Si totusi….cam multe “nu-uri” pentru copiii nostri curiosi, care vor si incearca sa descopere lumea. Sa o descopere prin joc. Chiar daca de multe ori joaca lor presupune fuga, cazaturi si julituri, haine rupte si murdare.

“Hai, ridica-te, foarte bine, bravo!”

Este incurajarea pe care am auzit-o de la o mamica chiar zilele trecute cand am fost in parc cu fata mica. Unul din cei doi baietei gemeni cazuse si se lovise putin la picior. Mamica nu a schitat nici cel mai mic gest de a se duce catre el sa il ajute. Doar il incuraja cu o voce blanda dar si ferma in acelasi timp: “nu ai patit nimic, ridica-te, asa, bravo, foarte bine!”. Ca o paranteza, mamica nu era romanca, era de origine asiatica. Probabil ca nu era de mult timp in Romania, le vorbea copiilor in engleza. Si intr-adevar, din ce am mai auzit de la persoanele care locuiesc in alte tari, acolo parintii ofera copiilor o mai mare libertate.

Ce spun psihologii?

Ei bine, psihologii afirma ca o cale de mijloc este cea mai buna. Nici “libertate fara frontiere”, dar nici “pisalogeala fara limite”. Da, copilul are nevoie si de anumite limite, de reguli, din cand in cand de “nu-uri”. Daar, aceste interdictii trebuie sa existe doar pentru lucrurile pe care chiar nu au voie sa le faca: NU ai voie sa umbli la aragaz, Nu ai voie la prize, etc. Insa aceste nu-uri trebuie sa fie insotite si de explicatii simple, pe masura intelegerii lor.

Si inca ceva foarte important ne avertizeaza psihologii. Noi, parintii avem aceasta tentinda de a face diverse lucruri in locul copiilor. “Stai sa te imbrac eu mai repede ca intarziem la gradi”, “hai sa puna mama caciulita pe cap”, etc. Copilul este capabil inca de la varste fragede sa invete sa se imbrace, sa se incalte, sa isi stranga jucariile, sa manance singur, etc. Dar de multe ori gandim ca sunt prea mici, (“lasa ca are timp sa invete”), si facem noi in locul lor aceste lucruri.

“Te rog sa iti pui jucariile la locul lor”

…in loc de “hai sa strangem jucariile” sau “uite, iti arat eu cum sa iti pui pantalonii si data viitoare incerci singur/singura, bine?”. Psihologii afirma ca treptat si cu blandete, este bine sa le dam libertatea de a invata sa faca singuri activitati simple (sa manance singuri, sa isi stranga jucariile, etc). Incurajati si laudati fiecare reusita a copilului, cat de mica (si daca si-a aruncat singur pampersul la gunoi, super, laudati-l). Astfel, micutul de astazi va creste responsabil si va deveni un adult cu mai multa incredere in fortele proprii. Bineinteles ca nu este usor, insa “rabdare” este cuvantul cheie.

In concluzie cred ca, asa cum spuneam si mai sus, o abordare de mijloc este cea mai potrivita. Cred ca regulile si interdictiile isi au rolul lor, insa nu in mod exagerat. De asemenea copiii au nevoie si de libertate: libertatea de a invata singuri. Chiar daca la inceput vor gresi iar lucrurile probabil ca nu vor iesi din prima asa cum vor ei.

Tu ce tip de parinte esti? Care este, dupa parerea ta, cea mai buna abordare? Esti pro sau contra interdictiilor? Astept parerea ta aici, pe ProSanatateSiNatura.ro.

Susține blogul, dă articolul mai departe:

Distribuie: