Mai sunt doar cateva zile pana cand vom putea spune din nou “vacanta, dulce vacanta!”. In sfarsit vom uita de ceasul desteptator si de hai-mai-repede-ca-iar-intarzii-la-scoala-!. In schimb vom merge cat mai des in parc. Noi cel putin asa ne-am propus: dupa-amiaza role, biciclete si ce altceva mai gasim la indemana si via parc. Fratilor, va spun, abia astept! Mi-a fost dor de zilele insorite, de plimbari si aer liber. Daaar, mi-am mai propus ceva. Sa renunt la stai-cuminte-nu-ai-voie. Asadar, pro sau contra interdictiilor in educatia copiilor? Ce sa alegem?

„Stai-cuminte-nu-ai-voie” dauneaza, parerea mea…

“Nu ai voie acolo, jos ca te murdaresti”, “Mai copile, nu mai alerga asa ca o sa cazi”, “Ai vazut, ai cazut, eu ce ti-am zis sa stai cuminte!”, “Maria, ai grija mama la scari, mai incet” (asta am fost eu) si muuulte alte fraze asemenea am auzit de cate ori am mers in parc impreuna cu fetele. Si stand eu asa si contempland si supraveghind-o pe cea mica (cea mare “fugea” cu rolele), am avut o revelatie: prea multe “nu-uri”. Si de multe ori nici nu mai constientizam acest fapt.

“Nu alerga ca transpiri, nu te murdari, nu te catara, nu te da pe tobogan ca e murdar, nu calca iarba, nu trece prin balta, nu fa asa, etc”. Da, recunosc, de multe ori am cazut si eu in pacatul “nu-urilor”, desi nu ma consider genul de mama super-protectoare. Si totusi….cam multe “nu-uri” pentru copiii nostri curiosi, care vor si incearca sa descopere lumea. Sa o descopere prin joc. Chiar daca de multe ori joaca lor presupune fuga, cazaturi si julituri, haine rupte si murdare.

“Hai, ridica-te, foarte bine, bravo!”

Este incurajarea pe care am auzit-o de la o mamica chiar zilele trecute cand am fost in parc cu fata mica. Unul din cei doi baietei gemeni cazuse si se lovise putin la picior. Mamica nu a schitat nici cel mai mic gest de a se duce catre el sa il ajute. Doar il incuraja cu o voce blanda dar si ferma in acelasi timp: “nu ai patit nimic, ridica-te, asa, bravo, foarte bine!”. Ca o paranteza, mamica nu era romanca, era de origine asiatica. Probabil ca nu era de mult timp in Romania, le vorbea copiilor in engleza. Si intr-adevar, din ce am mai auzit de la persoanele care locuiesc in alte tari, acolo parintii ofera copiilor o mai mare libertate.

Ce spun psihologii?

Ei bine, psihologii afirma ca o cale de mijloc este cea mai buna. Nici “libertate fara frontiere”, dar nici “pisalogeala fara limite”. Da, copilul are nevoie si de anumite limite, de reguli, din cand in cand de “nu-uri”. Daar, aceste interdictii trebuie sa existe doar pentru lucrurile pe care chiar nu au voie sa le faca: NU ai voie sa umbli la aragaz, Nu ai voie la prize, etc. Insa aceste nu-uri trebuie sa fie insotite si de explicatii simple, pe masura intelegerii lor.

Si inca ceva foarte important ne avertizeaza psihologii. Noi, parintii avem aceasta tentinda de a face diverse lucruri in locul copiilor. “Stai sa te imbrac eu mai repede ca intarziem la gradi”, “hai sa puna mama caciulita pe cap”, etc. Copilul este capabil inca de la varste fragede sa invete sa se imbrace, sa se incalte, sa isi stranga jucariile, sa manance singur, etc. Dar de multe ori gandim ca sunt prea mici, (“lasa ca are timp sa invete”), si facem noi in locul lor aceste lucruri.

“Te rog sa iti pui jucariile la locul lor”

…in loc de “hai sa strangem jucariile” sau “uite, iti arat eu cum sa iti pui pantalonii si data viitoare incerci singur/singura, bine?”. Psihologii afirma ca treptat si cu blandete, este bine sa le dam libertatea de a invata sa faca singuri activitati simple (sa manance singuri, sa isi stranga jucariile, etc). Incurajati si laudati fiecare reusita a copilului, cat de mica (si daca si-a aruncat singur pampersul la gunoi, super, laudati-l). Astfel, micutul de astazi va creste responsabil si va deveni un adult cu mai multa incredere in fortele proprii. Bineinteles ca nu este usor, insa “rabdare” este cuvantul cheie.

In concluzie cred ca, asa cum spuneam si mai sus, o abordare de mijloc este cea mai potrivita. Cred ca regulile si interdictiile isi au rolul lor, insa nu in mod exagerat. De asemenea copiii au nevoie si de libertate: libertatea de a invata singuri. Chiar daca la inceput vor gresi iar lucrurile probabil ca nu vor iesi din prima asa cum vor ei.

Tu ce tip de parinte esti? Care este, dupa parerea ta, cea mai buna abordare? Esti pro sau contra interdictiilor? Astept parerea ta aici, pe ProSanatateSiNatura.ro.

Vorbesc acum strict din prisma parintelui, din experienta mea de pana acum. Insa cred ca si  psihologii, profesorii sau alte persoane competente, vor fi de acord cu mine. Fiecare dintre noi ne-am dori sa avem o relatie cat mai frumoasa cu micutii nostri carora le-am dat viata si pe care cu siguranta ca ii iubim nespus. Din pacate insa, pe masura ce copiii cresc, apar si problemele: neascultare, incapatanare, mici minciuni, suparari, etc. Iar noi de multe ori suntem obositi (epuizati de-a dreptul, storsi de vlaga precum o lamaie), nervosi, stresati si nu mai avem rabdarea necesara pentru a face calm fata disputelor. Asadar, in calitate de mama (a doua fetite, una de 12 si alta de 2 ani), am sa va impartasesc cei trei pasi care m-au ajutat sa am o relatie parinte-copil armonioasa.

A, asta nu inseamna ca la noi este numai lapte si miere. Ca nu mai exista si la noi conflicte, ochi dati peste cap, dat maruntel din buze, etc. Exista. Insa aceste “episoade” sunt mult mai rare. Si multe probleme au fost “vindecate”.  Sau macar mult ameliorate.

• Pasul nr.1 pentru o relatie parinte-copil armonioasa: empatia

Da, empatizeaza cu acea fiinta mica din fata ta, chiar daca uneori face sau spune lucruri care te scot din minti. Inainte sa te enervezi, incearca sa intelegi de ce se poarta asa. Cu siguranta nu din rautate ca asa vrea el sa te enerveze. In primul rand, trebuie sa stii ca nici un copil nu vrea sa isi supere parintii. Fiecare copil isi doreste aprecierea celor din jur si mai ales pe cea a parintilor. Isi doreste iubirea lor si mai ales atentia acestora. Asadar incearca sa iti intelegi copilul inainte sa te enervezi. Sa cauti cauza efectului. Si atunci solutia pentru a rezolva un conflict va fi mult mai usor de gasit. Si inca ceva, un citat care mi-a placut foarte mult si de care sa va amintiti atunci cand simtiti ca va enervati: “copiii tai nu-ti apartin, ti i-a imprumutat Creatorul”.

• Pasul nr.2 pentru o relatie parinte-copil armonioasa: regulile

O, da, reguli. Desi la inceput cei mici nu vor fi de acord cu ele. Le vor detesta. Vor incerca sa “le ocoleasca”. Dar treptat se vor obisnui. Faceti reguli acolo unde considerati ca este cazul: regula pentru ora de dormit, pentru ordinea din camera, pentru timpul petrecut la TV, etc. Exemplu de reguli: seara, ora de somn este 22.00; daca vrei sa te joci cu jucaria fratelui/surioarei tale, trebuie sa o ceri, nu sa o smulgi si sa tipi; bati la usa inainte sa intri in camera fratelui/parintilor, inainte de culcare strangem jucariile, etc.

Daca regulile nu sunt respctate la inceput, nu-i problema. De exemplu, nu a vrut sa participe la strandul jucariilor, strange-le tu, fara sa te enervezi. Intocmeste insa o lista unde sa scrii aceste abateri. Iar cu prima ocazie cand cel mic va cere ceva (o jucarie noua, sa mearga la cumparaturi cu tine, etc), vei scoate lista si veti spune: nu se poate, pentru ca nu ai respectat regulile. Cand o sa faci ce te-am rugat sa faci, atunci si eu voi face ce ma rogi. Astfel vei evita o serie de conflicte si de suparari inutile. Si daca se va supara la inceput, ramaneti calmi (si fermi totodata). Imbratisati-l si explicat-i cu blandete ca il iubiti, dar ca aceste reguli sunt facute pentru ca ii vreti binele.

• Pasul nr.3 pentru o relatie parinte-copil armonioasa: consecventa

Asta inseamna ca trebuie sa fiti consecvent in ceea ce spuneti si faceti. In primul rand asigurati-va ca nu impuneti niste reguli exagerate, care sa depaseasca puterea de intelegere a celui mic. In al doilea rand, faceti niste reguli si pentru voi, parintii. Si respecati-le. Fiti puterea exemplului.

Iar ca sfat bonus, acordati timp suficient copilului vostru. Timp de calitate. Cititi impreuna, jucati-va, radeti, glumiti, plimbati-va. Ascultati-l cand va vorbeste. Foarte important. Chiar daca vi se pare ca spune lucruri fara importanta pentru voi, nu uitati ca pentru ei este important sa ii ascultati (citeste mai multe in articolul “Cele mai frecvente greseli care afecteaza relatia parinte-copil”). Si inca ceva: atunci cand gresiti (pentru ca, de ce sa nu recunoastem, si noi, adultii, gresim), aveti puterea de a recunoaste si de a va cere iertare.

Asadar, “cheia” unei relatii armonioase cu fetele mele este: empatie-reguli-consecventa. Care este “secretul” vostru? Ce “formula magica” ati gasit ca sa obtineti colaborarea copiilor vostri? Astept pareri si sugestii in rubrica “comentarii”.

Tin minte ca atunci cand eram insarcinata, o avalansa de sfaturi a inceput sa “curga” asupra mea. Este bine insa sa nu luati de bun orice auziti. Cel mai bine este sa va informati din surse sigure si sa va consultati si cu medicul specialist. Totusi sunt cateva “pacate” pe care orice femeie insarcinata ar trebui sa le evite. Deci, care sunt cele mai grave opt greseli de evitat in sarcina.

• Fumatul

Specialistii au cazut de acord asupra faptului ca o femeie insarcinata ar trebui sa renunte la fumat atat pe perioada sarcinei, cat si in perioada alaptarii. Este bine de stiut ca monoxidul de carbon si nicotina din sange vor ajunge prin placenta la copil. Acest lucru poate avea consecinte negative asupra celui mic, precum: greutate mai mica la nastere, sensibilitate crescuta in fata infectiilor, etc.

• Cafeaua

Aceasta nu este in totalitate interzisa, este insa bine sa nu faceti abuz si sa reduceti cantitatea. O ceasca de cafea dimineata, dupa ce ati luat mai intai micul dejun, nu este o problema. O cantitate prea mare de cofeina poate determina contractarea uterului. Astfel creste riscul unei nasteri premature.

• Alcoolul

Ca si in cazul nicotinei, acesta poate ajunge la fetus, prin placenta, cauzand probleme grave. Dintre acestea enumeram sindromul alcoolic fetal (care poate duce la retard mintal), greutate sub cea normala la nastere, etc.

• Sedentarismul

In afara situatiilor in care doctorul recomanda unei femei insarcinate sa nu faca sport, miscarea fizica (moderata) nu ar trebui sa lipseasca. Fie ca mergeti la cursuri speciale pentru femei insarcinate, fie ca mergeti pe jos, etc, este bine sa faceti miscare. Aceasta fortifica muschii si o sa va ajute sa aveti o nastere mai usoara. Cand am fost insarcinata cu prima fata, imi placea sa ma plimb cu bicicleta. La cea de a doua, am mers mult pe jos. Ideea este sa nu cadeti totusi in cealalta extrema si sa va solicitati prea mult. Nici efortul fizic prea mare nu este deloc recomandat.

• Curele de slabire

Chiar daca silueta voastra va avea de suferit si nu veti mai arata la fel (mai ales in ultimile luni), nu este nici o problema. O femeie insarcinata este frumoasa. Asadar, nici nu trebuie sa mancati “cat pentru doi”, dar nici nu trebuie sa va infometati sau sa faceti cure de slabire. Credeti-ma ca veti avea suficient timp dupa nastere sa slabiti. Alaptatul, trezitul in toiul noptii, apoi, cand mai cresc, fuga continua dupa bebe, o sa va ajute sa dati jos kilogramele pe care le-ati luat in timpul sarcinii. Oricum, cel mai important este ca tu si copilul sa fiti sanatosi.

• Alimente pe care sa le evitati

Si daca tot a venit vorba de mancare, este bine sa stiti ce alimente (sau bauturi) sa evitati. Astfel este bine sa nu consumati lapte crud sau oua crude, branza proaspata, sucuri nepasteurizate, indulcitori artificiali, ceai negru sau alte combinatii de plante (cel mai bine este sa vorbesti si cu medicul tau despre ce ai si ce nu ai voie sa mananci).

• Animalele de companie

Deoarece infectia cu toxoplasmoza poate determina pierderea sarcinii, este bine sa eviti contactul cu animalul de companie. Este indicat sa ii dai hrana uscata. Si tot ca sa eviti aceasta infectie, este bine sa gatesti mancarea la temperaturi ridicate si sa speli foarte bine fructele si legumele. Si de asemenea, nu gusta carne cruda.

• Medicamentele

Orice medicament in aceasta perioada, trebuie sa fie luat cu recomandarea medicului specialist. Medicamentele pot trece foarte usor prin placenta, afectand dezvoltarea copilului.

Daca acest articol v-a placut, nu uitati sa ii dati un share si de asemenea, nu uitati sa va abonati pentru a nu pierde cele mai noi articole de aici, de pe ProSanatateSiNatura.ro.

Tot din aceasta categorie mai puteti citi si “Marele eveniment, nasterea: sfaturi utile”.

As vrea sa pot fi langa tine mereu, copilul meu. Dar stiu ca asta nu este posibil. As vrea sa te pot apara de toate supararile ce ti-ar putea iesi in cale. As vrea ca nimeni si nimic niciodata sa nu iti umbreasca fericirea. Dar stiu ca asta nu se poate. Si ma doare. Asa ca voi face insa ceea ce pot, ceea ce tine de mine. Voi incerca sa te cresc puternic, ca sa poti trece peste toate cu fruntea sus. Voi incerca sa iti insuflu bunatatea fata de cei din jur, pentru ca tu sa nu treci niciodata nepasator pe langa semenii tai. Voi incerca sa te fac sa vezi ca viata este frumoasa, indiferent de piedici, pentru ca tu sa iti pastrezi sufletul senin si vesel orice s-ar intampla.

Stiu, copilul meu, imi dau seama acum, cand anii au trecut iar tu ai crescut, ca nu esti al meu. Tu esti al lui Dumnezeu. Esti darul Lui, dat mie, pentru ca eu sa te cresc frumos. Pentru ca eu sa te indrum, sa te ajut sa iti gasesti calea. Tu singur. Nu sa decid eu pentru tine. Sper doar ca, indiferent de ce vei alege, sa nu uiti niciodata ca in primul rand sa fii OM. Pastrez in suflet speranta ca vei avea mereu puterea de a fi corect si drept cu cei din jurul tau. Ca vei fi darnic si bun. Sper ca blandetea sa iti insoteasca mereu faptele si vorbele. Ca vei iubi viata si ca te vei bucura de fiecare clipa traita.

Sper, copilul meu, ca tu vei fi mai bun decat am fost eu….

Da, sper asta din tot sufletul. Stiu ca as fi putut sa fiu un parinte mai bun decat am fost. Stiu ca am facut si greseli. Nu exista un manual despre cum sa fii un parinte perfect. Dar vreau sa stii ca daca ar fi existat un astfel de manual, l-as fi invatat din scoarta in scoarta. L-as fi “devorat” pentru ca mi-as fi dorit sa fiu un parinte perfect. Asa cum ai fi meritat.

Imi pare rau daca uneori am fost prea aspra cu tine. Daca te-am iertat uneori mai greu decat ai fi vrut. Si decat ar fi trebuit. Imi pare rau pentru tot, insa vreau sa stii ca te iubesc mai presus de cuvinte. Si asta inca mai inainte ca tu sa vii la mine. Te iubesc din secunda in care am inceput sa ma rog pentru tine. Si sunt fericita ca acum suntem impreuna. Nu stiu pentru cat timp. Insa tot ce stiu este ca voi incerca sa ma bucur cat mai mult de fiecare clipa petrecuta alaturi de tine. Ca voi incerca sa traiesc la intensitate maxima viata alaturi de tine, copilul meu. Iti promit ca nu o sa ma mai supar. Iar atunci cand vei gresi, te voi indruma cu blandete. Pentru ca acesta este rolul meu: sa te indrum, sa te invat. Iar tu sa alegi apoi ceea ce vei considera ca este mai bine pentru tine. Si nu voi mai fi niciodata trista. Nu mai vreau sa risipesc in zadar clipele petrecute alaturi de tine.

Vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de tine…

….si asta pentru ca anii trec atat de repede! Tu cresti, copilul meu, iar eu nu stiu unde au zburat clipele. As vrea uneori sa le pot prinde si sa le aduc inapoi! Imi este dor de tine cand erai micuta. Atunci puteam sa alung mult mai repede supararea din sufletul tau si puteam face ca lacrimile din ochii tai sa dispara intr-o clipa. Acum nu mai pot face asta. Atunci plangeai pentru ca te loveai iar eu stiam cum sa iti alin durerea. Acum plangi pentru ca cei din jur te ranesc….iar eu nu mai stiu cum sa te apar. Nu mai pot face asta. Acum trebuie tu sa gasesti in tine puterea de a nu te lasa ranit. Si puterea ca nici tu, la randul tau, sa nu ranesti pe nimeni.

Imi doresc, copilul meu, sa iei din viata doar ceea ce este bun si frumos. Imi doresc sa nu iti irosesti energia suparandu-te pe cei care incearca sa te raneasca. Tu ridica-te si zbori pentru a-ti atinge visele. Nu lasa pe nimeni sa te opreasca din zborul tau. Fa ceea ce iti place, copil bun, si fii fericit. Bucura-te de fiecare clipa si totul o sa fie bine.

Fii bun, copilul meu. Iar asta iti va aduce in suflet fericire. Sa nu iti faci griji pentru nimic. Te iubesc. Iar iubirea mea te va insoti si calauzi mereu.

Incheiere…

Timpul zboara atat de repede! Intr-o clipa, copiii nostri mici, care depindeau de noi, vor creste. Si vor deveni adulti. Depinde de noi, parintii, cum ii “predam” lumii acesteia. Depinde de noi ca ei sa creasca buni, puternici, siguri pe ei. Trebuie sa invatam sa le spunem “nu” atunci cand copiii nostri gresesc. Insa “nu”-ul nostru sa fie unul corect si bland. Sa ii indrumam, nu sa le impunem. Sa ii indrumam cu blandete. Si inainte de toate, sa ii iubim. Indiferent de greselile pe care le fac. Si sa ii iertam. Asa si ei vor avea puterea sa ii ierte pe cei din jur.

Timpul nu sta pe loc….Sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta alaturi de copiii nostri!

Iar daca acest material v-a placut, nu uitati sa ii dati like sau share si catre prietenii vostri. Si nu uitati sa va abonati pentru a nu pierde noutatile de aici, de pe ProSanatateSiNatura.ro.