Dragi cititori ai blogului ProSanatateSiNatura.ro, un nou concurs s-a incheiat. A venit asadar momentul desemnarii celor trei castigatori ai concursului “Premii naturiste de la Plantum”. Insa inainte de toate, vreau sa multumesc atat tuturor celor care s-au inscris la concursul nostru, cat si firmei Plantum care a oferit aceste premii minunate.

Dar ca sa nu mai lungim vorba, iata si cei trei castigatori ai acestui concurs:

Locul 3 – Alexandra

Da,natura este un izvor de sănătate,ne daruieste cele mai bune și eficiente plante!Natura are grija de noi și ne oferă remedii pentru orice problema am avea!Eu folosesc mereu plantele când vreau sa ma tratez sau pentru piele si ma bucur de rezultate minunate!

Locul 2 – Jianu Mariana Eugenia

Natura este un izvor de sanatate, nici ca putea fi spus mai simplu si mai frumos un adevar atat de evident! Si pe cat e de simplu si la indemana noastra, pe atat pare greu si de neinteles pentru unii dintre noi. Natura reprezinta pentru mine tot ce este mai pur, mai sanatos,neinvaziv, este ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a putea trai in liniste si in mijlocul a tot ceea ce ne trebuie. Noi am vrut sa evoluam ca specie, ne-am tehnologizat, ne-am facut viata cat mai comoda prin diferite aparaturi, masini…dar am distrus din pacate mare parte din natura. Avem norocul ca si in prezent putem folosi din resursele ei, multe s-au regenerat, iar cand suntem bolnavi apelam tot la remedii naturiste. Pentru ca ne intoarcem mereu la origini, la natura-mama!

Locul 1 – Chetreanu Zenovia

Sunt de acord cu această afirmație deoarece eu,personal mi-am vindecat prin intermediul remediilor naturiste o problemă de sănătate mai veche. Acolo unde medicina clasică poate da gres,medicina naturistă poate trece cu brio orice test.
Totodată măștile faciale cu produse naturiste m-au ajutat să scap de acnee.
Nimic nu se compară cu un produs naturist!Acest lucru l-am învățat de la prietenele bunicii mele în satul în care am copilărit.
Ele erau cele mai frumoase si mai sănătoase femei pe care le-am văzut!
Imaginea lor mi-a rămas intiparita în memorie.

Felicitari inca o data si va asteptam in continuare aici, pe ProSanatateSiNatura.ro, cu multe alte surprize si articole utile. Iar daca nu esti inca abonatul blogului, nu uita sa te inscrii la newsletter, pentru a nu pierde cele mai noi si interesante articole.

Doamna Minola Iuliana Bratoveanu este un psihoterapeut cu o indelunga experienta in relatiile inter-umane, inclusiv in relatiile parinte-copil. Dar dincolo de aceasta calitate, pot spune cu toata sinceritatea ca doamna Bratoveanu este in primul rand o personalitate captivanta. Este de asemenea o fire atat de blanda si de calma cum rar am cunoscut. Si ii multumesc ca astazi a fost de acord sa imi acorde acest interviu, dedicat in special parintilor si copiilor.

ProSanatateSiNatura: Traim intr-o societate in care totul se intampla cu o viteza uluitoare. Din pacate, am senzatia ca acest fapt este tot mai mult valabil si in privinta copiilor. Am impresia ca acestia devin maturi mult mai repede. Copilaria lor “se scurteaza” daca pot sa spun astfel. Este doar impresia mea, sau chiar asa se intampla? Copiii zilelor noastre se maturizeaza mai repede decat ar trebui? Daca da, de ce credeti ca se intampla asta?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Copiii zilelor noastre trăiesc într-o altfel de perioadă de timp. Sunt expuşi unor stimuli mult mai mari, care îi dinamizează pe diverse arii de viaţă, îi provoacă să reacţioneze în diverse moduri. Nu toţi copiii se manifestă cu atâta dinamism astfel încât „să ardă etapele” dezvoltării lor umane. Mulţi dintre adolescenţi se confruntă cu emoţii intense care îi destabilizează, îi determină să se retragă în ei înşişi pentru diverse perioade de timp sau pur şi simplu nu doresc să conştientizeze ceea ce li se întâmplă în etapa de viaţă pe care o traversează.

Depinde de mediul familial, de istoricul de viaţă al persoanelor de apartenenţă De valorile transmise de către familia de origine sau de către familia extinsă, de normele sau cutumele intrafamiliale. De modul de comunicare al copiilor / adolescenţilor cu persoanele de referinţă din vieţile lor. Şi da, nu în ultimul rând (poate uneori chiar în primul rând), influenţa grupului de prieteni îşi pune amprenta destul de semnificativ, peste această ţesătură de relaţii, emoţii, stări, sentimente, influenţe mass-media….

ProSanatateSiNatura: Credeti ca se joaca prea putin copiii din ziua de astazi? Si ce impact are acest lucru asupra dezvoltarii lor ulterioare?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Jocul copiilor poate fi descris ca un proces de dezvoltare personală dar şi socială. Si ca orice proces cunoaşte etape şi are o proprie dezvoltare…În zilele noastre, copiii sunt atraşi mai mult de tehnologie, fiindcă este mult mai facil să copiezi, să imiţi, ceea ce observi că se promovează atât în familie, cât şi la grădiniţă, şcoală, în grupul de prieteni sau de cunoştinţe. Cred că învăţăm prin joc foarte multe lucruri. Mai ales în perioada 1 – 7/8 ani, atunci când interacţionăm sistematic cu persoanele de referinţă (din familie, cercul de cunoştinţe, grup de copii), şi că potenţialul nostru de a învăţa, mai ales la aceste vârste se dezvoltă. Practic, învăţăm despre viaţă prin joc, prin transpunerea unor situaţii pe care le-am văzut, le-am trăit, undeva , în spaţiul nostru personal, şi în raport cu care ne-au rămas amintiri, trăiri, stări, sentimente sau lucruri traumatice.

Orice face un copil prin joc, spune ceva despre el, despre viaţa lui, despre modul în care îşi reprezintă lumea exterioară. Orice copil  îşi caracterizează viaţa prin jocurile de care este atras, pe care le promovează, le pune în practică prin intermediul tehnologiei (jocurile pe calculator) sau cu concursul altor persoane.

ProSanatateSiNatura: Care considerati ca sunt principalele probleme care afecteaza relatia “parinte-copil”?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Relaţiile părinte-copil se dezvoltă în timp, evoluează o dată cu părintele şi copilul. Chiar în momentele de aşa zisă involuţie, sunt multe lucruri care aduc în prim plan problemele existente la nivelul acestei legături absolut indestructibile din punct de vedere emoţional şi mental. În prezent, părinţii se confruntă cu dileme de natură emoţională, morală, spirituala. In relaţiile pe care le stabilesc cu copiii lor, cele mai frecvente greseli ar fi: insuficienta comunicare, timpul petrecut împreună într-o manieră defectuoasă sau prea puţin timp liber de calitate petrecut împreună, transmiterea defectuoasă la copii a unor prerechizite morale şi emoţionale care să îi ajute să facă faţă într-o manieră constructivă, pozitivă, la diverse probleme cu care aceştia din urmă se confruntă în viaţa şcolară, socială, familială.

Pe de altă parte, în zilele noastre, mulţi părinţi se simt presaţi de noile condiţii sociale. Vor să transmită copiilor un set suplimentar de norme, care să contrabalanseze impactul factorilor externi negativi, din mediu. Mulţi dintre părinţi  resimt povara emoţiilor şi a stărilor negative care se nasc din neputinţele personale, legate de îndeplinirea tuturor condiţiilor socio-familiale şi emoţionale pe care le imaginează pentru copii lor.

Sunt multe frustrări, dezamăgiri, dureri personale, pe care le manageriază singuri sau cu ajutor din partea familiei. Si prea puţini apelează la un psihoterapeut în vederea rezolvării lor.

ProSanatateSiNatura: Ne puteti spune cateva metode practice sau sfaturi, prin care noi, parintii de astazi, sa punem punct acestor probleme? Mai exact, ce putem face noi, pentru ca relatia parinte-copil sa fie una armonioasa?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Din păcate nu există o aşa zisă „şcoală a părinţilor” în care să putem învăţa lucrurile necesare pentru a ne creşte calitatea vieţii. Unii dintre noi învăţăm din mers cum să ne comportăm ca părinţi. Alţii învaţă de la psihoterapeuţi cum să îşi managerieze conflictele interioare dar şi pe cele născute din relaţiile cu proprii copii. Iar un procent destul de mic dintre noi ne informăm constant din cărţi de specialitate despre beneficiile adoptării unor comportamente sanogene în relaţiile cu copiii noştri.

Semnalul de alarmă care ne atenţionează că lucrurile scapă de sub control poate fi aşa-zisa gândire de tipul „Copilul meu este rău, mă enervează la culme, îmi vine să îl bat”.

Nu există copii răi, există doar medii de viaţă şi circumstanţe exterioare care şi-au pus amprenta negativ asupra copilului.

Atunci când pedepsim, să fim atenţi la tipul de sancţiune pe care îl folosim. Să scoatem în evidenţă doar fapta singulară a copilului şi nu personalitatea sau caracterul acestuia. Să încercăm în orice împrejurare să ne folosim de atributele noastre pozitive de părinte şi nu de rigoarea dură a omului din noi care suferă că a fost contrazis, dezamăgit, speriat, si ca a simţit neputinţă în faţa propriului copil. Să alegem sancţiuni de pe urma cărora copiii noştri să înveţe lucruri pozitive şi să le rămână ca lecţii de viaţă. Să folosim fermitate în cuvintele noastre dar să avem întotdeauna în vedere blândeţea specifică unui mentor care formează caractere şi atitudini constructive de viaţă.

ProSanatateSiNatura: Multi copii se tem de intuneric. Pana la ce varsta este normal, ca sa spunem asa, aceasta teama? Cum ii putem ajuta pe copii astfel incat acestia sa depaseasca frica?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Frica de întuneric, alături de alte frici, este specifică copiilor până în jurul vârstei de 7 – 9 ani. Dar este necesar a se vedea ce se ascunde de fapt în spatele acestor frici, cu ce evenimente de viaţă de familie se asociază (copilul fiind de fapt un produs a familiei sale). Să avem în vedere personalitatea în formare a copilului, modul în care acesta reacţionează la evenimentele de viaţă care i se par stresante, negative, şi care îl anxietează. Fricile la copii sunt asociate unor etape fireşti de dezvoltare. Dar dacă acestea se prelungesc dincolo de perioada normală de manifestare, atunci se nasc semne de întrebare cu privire la starea de sănătate psihologică/emoţională a acelor copii. Suportul de specialitate este necesar de fiecare dată, dar ceea ce contează cel mai mult este atitudinea părinţilor faţă de problemele cu care copiii lor se confruntă. De asemenea, sunt importante discuţiile dintre părinţi şi copii pe aceste teme şi nu numai: sentimentul de încredere pe care noi ca şi adulţi îl insuflăm copiilor noştri cu privire la faptul că vom fi disponibili de fiecare dată să analizăm aceste aspecte şi să îi încurajăm să le facă faţă treptat.

ProSanatateSiNatura: Exista metode preventive impotriva fricii? Am citit mai demult undeva, nu mai stiu exact unde anume, ca de fapt noi, adultii, inducem in mod inconstient frica in sufletul copiilor nostri. Asa este? Am putea noi, parintii, sa prevenim, sa preintampinam aparitia fricii de intuneric? Si nu numai, a diverselor fobii in general?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Există un inconştient familial în care se depozitează temerile noastre ca şi copii-adolescenţi-adulţi-părinţi. O parte de umbră a familiei (poate fi pe linie transgeneraţională) care se poate manifesta, în diverse împrejurări de viaţă, la copiii noştrii. Fricile noastre se transmit, sub o formă sau alta, în subconştientul copiilor. Fie că suntem sau nu conştienţi de acest lucru. Ca urmare, pentru a minimaliza aceste transmiteri, ar fi recomandabil să ne autoanalizăm noi ca adulţi. Să ne rezolvăm cât mai devreme aspectele negative din propria personalitate, atitudine, comportament, astfel încât ceea ce dăm mai departe conştient sau inconştient să aibă efecte negative cât mai reduse. Să nu ne fie treamă să căutăm să ne îmbunătăţim vieţile chiar şi după ce am devenit părinţi. Sa nu spunem „nu am timp nici măcar să respir, am foarte multă treabă acasă, în familie dar şi cu copiii mei”. Să devenim cât mai conştienţi de faptul că prevenind din timp apariţia lucrurilor negative, dăm o şansă mult mai mare generaţiilor ulterioare să dezvolte o viaţă armonioasă şi constructivă.

ProSanatateSiNatura: Cred ca fiecare parinte si-ar dori sa aiba puterea de a-si proteja copilul. Puterea de a-l sti ferit pentru totdeauna de orice pericol, de orice suparare. Care credeti ca este abordarea corecta, ce putem face practic, concret, astfel incat copiii nostri sa fie cat mai pregatiti pentru viata? Astfel incat sa devina puternici, capabili sa depaseasca orice greutate, sa nu puna la suflet eventualele probleme, dar in acelasi timp sa ramana buni, sensibili la nevoile celor din jur.

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Părintele din ziua de azi are tendinţa de a se considera un gen de Superparent, spre deosebire de generaţiile anterioare care se considerau împlinite în acest rol atunci când puteau asigura strictul necesar material şi locativ. Părintele contemporan crede că este de datoria lui pe lângă acest aspect foarte important, să manifeste aspecte legate de prietenie, mentorat, emoţionalitate suficient de puternică pentru a-i asigura nevoile psihologice, susţinere morală. Iar aceste deziderate îl obosesc, îl stresează, îl solicită energetic şi psihic. Fiecare părinte alege până la urmă să se dezvolte în relaţiile cu proprii copii după cum îşi doreşte şi simte. Dar ceea ce putem spune la modul foarte sincer este următorul lucru: să aibă grijă în primul rând de starea lui de sănătate psiho-emoţională, pentru a putea să se dăruiască echilibrat şi integral copiilor lui !

ProSanatateSiNatura: Si o ultima intrebare: desi sunt impotriva etichetarilor, totusi cum a-ti caracteriza pe scurt, in cateva cuvinte, generatia actuala? Care credeti ca sunt punctele slabe si punctele forte ale copiilor de astazi?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Orice punct vulnerabil poate fi transformat într-un punct tare atâta timp cât tu, ca părinte, crezi în copilul tău. In potenţialul lui de creştere şi transformare. Cat timp îl creditezi cu înţelegere, răbdare, bunăvoinţă, iubire necondiţionată şi grijă pentru evoluţia lui umană şi spirituală. Cred că generaţiei actuale de copii i s-au acordat mult mai multe şanse decât le-au avut părinţii lor. Din această cauză şi responsabilitatea copiilor pentru darurile primite şi ceea ce manifestă ei ulterior poate fi mai mare. Doar timpul şi realizările copiilor vor putea spune dacă au fost privilegiaţi sau au pierdut o parte din lucrurile cu adevărat semnificative pentru ei.Ma refer aici la contactul interpersonal mult mai profund. La discuţiile constructive despre diverse teme cu scopul de a se dezvolta intelectual şi moral. La respectul faţă de valorile tradiţionale.

ProSanatateSiNatura: Cateva ganduri, sfaturi de incheiere, pentru cititorii blogului?

Psiholog Minola Iuliana Bratoveanu: Dragii mei, citiţi, informaţi-vă neîncetat. Aveţi grijă de sănătatea voastră, şi manifestaţi cât mai multă afecţiune şi înţelegere faţă de semenii voştri. Doar aşa putem să creştem împreună, să promovăm valorile morale superioare. Asa aducem prin noi înşine în vieţile copiilor noştri modele de conduită demne de urmat. Să ne construim împreună, frumos şi atent, viitorul pe care îl dorim alături de copiii noştri ! Şi să nu uităm faptul că investind în copii, investim de fapt în viitorul lor ca adulti!

Cred ca aveam cam 13-14 ani atunci cand am citit undeva, intr-o carte (nu mai imi amintesc acum unde anume) aceste vorbe: “iei vointa, dai putere”. Dar stiu ca aceste cuvinte, aparent simple, au avut un impact puternic asupra mea. Desi eram inca un copil si poate ca nu am inteles pe deplin atunci insemnatatea lor. Dar mi-au placut mult. Atat de mult, incat nu le-am uitat nici acum, cand ma indrept cu pasi rapizi catre 40 de anisori.

Cumva mi-au “clatinat” lumea. M-au facut sa realizez atunci ca adevarata putere nu sta in forta fizica, ci sta in faptele noastre. Sta in suflet, in cuget si in vorbe. Da, vorbele au un impact uimitor asupra celor care le asculta. Asta daca stim ce sa spunem, cand sa spunem si cum sa spunem.

Este intr-adevar foarte greu sa iti amintesti aceste vorbe atunci cand la munca o gramada mare de provocari si probleme asteapta sa fie rezolvate, atunci cand ti-ai dori sa mai ai vreo doua perechi de maini si macar inca vreo doua creiere ca sa poti sa termini mai repede treaba. Nu de alta, dar iarasi copilul tau va fi ultimul din gradinita iar educatoarea se va uita putin dintr-o parte ca iar ai intarziat. Este greu sa ti le amintesti atunci cand te invarti de vreo zece minute si tot nu ai gasit un loc de parcare. Sau atunci cand din nou, pentru a mia oara trebuie sa strangi hainele de prin casa si sa le pui tot tu la spalat.

Vointa se poate educa

Provocarile sunt multe si este foarte greu ca in anumite situatii sa ramai calm. Si totusi, se poate. Cum? Prin educatie. Da, si vointa se poate educa. Caracterul se poate modela. Si spun asta din proprie experienta. Nu zic ca sunt cea mai calma persoana si gata, sunt vesnic zen si ca nu ma mai enervez niciodata. Nici vorba. Spun ca desi sunt o fire impulsiva si ca ma “aprind” repede (si tot repede imi trece), totusi am reusit ca prin autocontrol, sa imi pastrez calmul. Cu alte cuvinte, am dat vointa. Iar in acel moment, m-am simtit intr-adevar mai puternica. Si mai fericita. Mult mai fericita decat daca as fi raspuns provocarii respective.

Desigur, mai sunt momente cand rabufnesc. Dar imi aduc apoi aminte de momentele cand am reusit sa nu ma enervez. Cat de puternica m-am simtit. Si cat de fericita. Si atunci imi impun sa zambesc si sa spun ceva dragut. Daca pot, daca nu, macar sa tac si sa renunt la replica acida pe care tocmai voiam sa o spun ca sa ma racoresc. Am observat insa ceva: replicile “acide” nu ma racoresc si nu imi ofera satisfactie sufleteasca. Dimpotriva.

Replicile  “acide” nu calmeaza

Replicile “acide” spuse ca sa ne calmam, nu ne calmeaza. Ele ne induc sentimente negative care ne fac nefericiti. Incercati sa raspundeti cu un zambet sau o gluma cuiva care va provoaca la cearta. Va veti simti liberi si fericiti. Si mai puternici.

Incercati asta incepand chiar cu cei de langa voi. Sot/sotie, copii, prieteni. Cel mic va supara? Incercati sa nu mai ridicati tonul. Schimbati atitudinea. Tonul ridicat nu va schimba nimic oricum. Poate ca blandetea si zambetul cald in locul privirii taioase vor fi mai de folos. Si noua ne-ar place sa ni se raspunda cu blandete atunci cand gresim. Si copiii vor asta.

Daca veti considera adevarate aceste randuri si daca vreti ca impreuna sa schimbam macar putin in bine lucrurile, atunci nu uitati sa dati share si catre prietenii vostri.

Fie ca Anul Nou sa ne gaseasca pe toti mai calmi, mai puternici si mai veseli! Va doresc tuturor sanatate, fercire si impliniri.

Va astept si in anul ce vine cu noi concursuri si articole scrise din suflet pentru voi, cititorii acestui blog.

Da, “de ce sunt oamenii oameni si nu animale de exemplu”, poate ca pare o intrebare demna de un copil de 3-4 ani. Si totusi, cred ca este o intrebare asupra careia ar trebui sa reflectam mai des si noi, adultii. Ce ne deosebeste pe noi, oamenii, de animale? O definitie a omului care mi-a placut in mod deosebit, ii apartine lui Lucian Blaga. Acesta considera ca ceea ce il deosebeste pe om de animal, este puterea creatoare. Pentru acest destin creator al sau, omul este capabil , cateodata pana la autonimicire, sa renunte la avantajele echilibrului si la bucuriile securitatii.

Foarte frumos spus. Intr-adevar, omul are puterea de a crea. Dar totodata omul are puterea de a darui. De a darui iubire, compasiune, o mana de ajutor cuiva aflat in suferinta. Are puterea de a darui zambet si de a aduce bucurie. Din pacate insa tot mai multi uita de toate acestea. Uita sa le daruiasca celor din jur. Am devenit tot mai individualisti si egoisti. Egoisti mai ales in privinta sentimentelor. Ne este teama sa oferim iubire. Sau poate doar mai comod.

Nu am de gand sa vorbesc foarte mult pe marginea acestui subiect. Tot ce imi doresc este sa incercam sa fim mai buni si mai darnici. Chiar daca sarbatoarea sfanta a Craciunului s-a terminat, noi sa continuam sa fim mai darnici si mai buni. Orice gest, cat de mic, poate avea o importanta enorma pentru ceilalti. Cu siguranta ca multi dintre noi avem haine care ne prisosesc. Am putea sa le daruim. Si nu doar haine. De exemplu, mai putem darui jucarii. In acest fel, ii vom invata pe copiii nostri ca mai fericit este cel ce ofera, decat cel ce primeste.

Sau poate ca veti vedea pe strada un caine sau o pisica fara stapan. Sunt atat de multe animale care ar fi foarte fericite si recunoscatoare sa aiba un camin calduros si primitor! Poate veti lua in considerare ideea de a oferi cadou micutilor vostri un astfel de animalut fara adapost. Cu siguranta copiii vor fi incantati sa primeasca in dar un catel sau o pisica! Poate mai incantati decat de toate cadourile primite sub brad in dar de la Mos Craciun.

Anul Nou bate la usa. Haideti sa incercam ca acesta sa fie anul schimbarilor in bine. Anul in care vom incepe sa ne gandim mai mult la cei din jurul nostru. Sa incercam sa zambim si sa daruim mai mult. Asadar, in noaptea dintre ani sa ne rugam sa gasim puterea si rabdarea de a fi mai buni. Puterea si rabdarea de a ne supara cat mai putin. Sunt intr-adevar niste provocari destul de mari in conditiile in care suntem asaltati de atatea probleme. Cu putin efort insa, nu este imposibil.

Imi doresc ca noul an sa fie unul cat mai fericit si plin de bucurii pentru toata lumea, un an in care sa reusim sa ne rezolvam problemele, sa reusim sa ne impacam cu noi si cu cei din jur. Imi doresc ca acesta sa fie anul schimbarilor in bine.

Si nu uitati: fericirea este doar la un zambet distanta.

Mai puteti citi din aceasta categorie „Despre fericire, iubire, armonie” sau „Calatori prin lumea…imaginatiei„.